REDACTIA | PUBLICITATE | CONTACT                                                                                                                                                             

Avocat diaspora

 

OPINIE. Între două discriminări, o alegi pe cea mai avantajoasă

Mai ieri citeam o analiză rezultată în urma unui sondaj despre intenţia de revenire (sau nu) a emigranţilor români în ţară, adică acasă. De ce am reveni, sau nu în România. Personal ar trebui să mă numesc emigrant, căci sunt unul, chiar dacă n-am decât puţine luni la activ.

Mai degrabă sunt eternul emigrant care a revenit la vatră etern, din varii motive. De astă-dată, îmi zic, e pe bune. Însă nu despre asta vreau să facem vorbire. E prea puţin important până la urmă. Totuşi, nu mă simt emigrant. Mă simt un om căutându-şi locul sub soare, un loc mai bun, mai al lui. Am ajuns la concluzia, una comună oricărui emigrant că noi oamenii ajungem să ne alegem locul şi în funcţie de gradul de discriminare pe care îl resimţim.

În sondaj se spune că românii emigrează sau au emigrat din raţiuni economice, din raţiuni de benessere cum prea bine ar spune o limbă dulce dintr-o ţară frumoasă ca Italia. Spun, susţine sondajul, vreo 75% că s-ar întoarce acasă de-ar fi România o ţară mai bună de locuit şi cu posibilităţi mai bune de a întâlni bunăstarea.

Personal, cred că există un raţionament intrinsec. Cei plecaţi au fost discriminaţi într-un fel sau altul în România: profesii care nu şi-au mai găsit locul într-o ţară care a vrut să uite munca grea de producţie şi a preferat afacerismul rapid al comerţului promiţător de înavuţire rapidă; au fost prea vârstnici; au avut prea puţină educaţie; sunt prea calificaţi iar managerul român discriminează per se – mereu eşti insuficient pregătit pentru buricul pământului inventator de gaură la macaroană care este fix orice business pe care l-ai putea găsi în România, oricât de insignifiant ar fi, culmea e că expertiza ta trebuie obligatoriu pusă pe altarul măriei-sale afacerea în cauză chiar dacă nu ţi-o recunoaşte nimeni, în nici un fel.

Alţii au plecat pentru că s-au săturat să fie prost plătiţi şi să trăiască prost pe muncă multă. Alţii s-au săturat de corupţie. Toate acestea sunt forme de discriminare. Eu am plecat din cauza tuturor acestora câte puţin şi ar mai fi câteva pe listă. Fie că îţi defineşti astfel ori ba, ai plecat pentru că la un moment dat n-ai mai avut de ales şi pe undeva nici n-ai mai vrut să fii tu fraierul de serviciu al unui stat care refuză să devină mumă pentru toţi, nu doar pentru unii.

Nici în statele pe unde ne-am aciuat nu e mai bine musai. De discriminare avem parte oriunde. Personal însă, am preferat să aleg discriminarea aparent mai avantajoasă. Latinii, în vremea Imperiului Roman zicau că patria e aia care îţi dă pâine. În conceptul de pâine pot intra de toate, inclusiv liniştea zilei de mâine şi plăcerea de a putea să-ţi ajuţi familia, ori să călătoreşti pentru că munca, fie ea şi cea de jos, e măcar plătită şi respectată. Între două discriminări, cea de-a doua e preferabilă şi deci, mai avantajoasă. Nu prea mă văd printre cie 75% care s-ar întoarce în România, conform sondajelor. Poate pentru că încă mă arde prea tare pe piele discriminarea de a fi român în România.

Lacrima Andreica

Rate this item
(0 votes)

Publicitate

orange.ro

Publicitate

provident.ro%20

Publicitate

Publicitate

Publicitate

Opinie | Bogdan Hofbauer

De unde vine Ziua Păcălelilor pe 1 aprilie?

Ai făcut atâtea păcăleli de 1 aprilie, ai fost păcălit și tu de atâtea ori, dar fii sincer: știi de…

    GENERALE COMUNITATI SPECIAL JURNALISTI JURNALISTI JURNALISTI
     Diaspora  Italia  Interviuri  Marius Coţa  Simona Pop  Alina Breje
     Romania  Spania  Revista presei  Ana Ciuban  Anca Manolea  Carmen Vraniţani
     R. Moldova  Marea Britanie  Opinie  Cornelia Crismaru  Lacrima Andreica  Mihai Cinpoeru
       Alte comunitati  Cronica neagră  Alex Silaghi