REDACTIA | PUBLICITATE | CONTACT                                                                                                                                                             

Avocat diaspora

 

INTERVIU EXCLUSIV. Edi Grosu, cel mai bun ciclist român, ne dezvăluie cum a reușit să se impună la o echipă din Peninsulă: ”Italienii se simțeau oarecum ofensați că un român le ia locul în echipă, ca și cum nu o făceam pe merit”

INTERVIU EXCLUSIV. Edi Grosu, cel mai bun ciclist român, ne dezvăluie cum a reușit să se impună la o echipă din Peninsulă: ”Italienii se simțeau oarecum ofensați că un român le ia locul în echipă, ca și cum nu o făceam pe merit” Foto: Nippo Vini Fantini

Eduard Grosu înseamnă în acest moment pentru ciclismul românesc cam ce înseamnă pentru tenisul autohton Simona Halep sau ce reprezintă pentru handbalul din țară Cristina Neagu.

Grosu e singurul ciclist de după război, născut în România, care a participat la unul dintre cele trei mari tururi cicliste ale Europei, Il Giro, unde a și obținut o performanță istorică: un loc 5 de etapă.

Începând cu 2013, Grosu concurează pentru echipa italiană Nippo-Vini Fantini, unde parcurge ca român scenariul deja clasic de integrare. ”Actualul meu antrenor îmi spune mereu că, fiind român, trebuie să fac de trei ori mai mult ca un italian ca să fiu luat în seama”, ni se confesează Edi.

Cu toate astea, ciclistul recunoaște că sunt mici șansele ca el să se mai întoarcă vreodată în țară, mai ales că mentalitatea italienilor este una care i se potrivește.

Zilele trecute, Edi Grosu a participat la cursa de la Tirreno-Adriatico unde, într-una dintre etapele de final, a reușit și un spectaculos loc opt.

La finalul competiției, românul a avut răbdarea să ne răspundă, în exclusivitate pentru Agenda Diasporei, unui set consistent de întrebări.

Edi, cursa Tirreno-Adriatico tocmai ce a luat sfârșit. Felicitări pentru locul opt din penultima etapă! Mulțumit de cum au decurs lucrurile?

Multumit, nu. Am ratat o mare ocazie de podium în etapa a 3-a când am căzut. Sosirea, după 400 m de urcare, era unul din obiectivele mele. Îmi dădea speranțe mari, dar am căzut și nu m-am implicat la sprint... Apoi, acel loc opt a venit în urma unei munci grele și a unui sprint haotic în care, dacă nu eram singur, puteam face mult mai mult.

Ce urmează pentru tine? Cum ai primit vestea că echipa ta nu va participa anul acesta în Turul Italiei?

Normal că este o veste proastă, dar nefiind Word Tour te poți aștepta la orice. Obiectivele mele au rămas aceleași de la începutul anului. Tour of Japan ar trebui să fie momentul meu de 100% din această primă parte a sezonului. În schimb, pe plan personal vreau să mă fac remarcat în De Panne.

Dacă nu greșesc, vara asta îți expiră contractul cu echipa Nippo-Vini Fantini. Ce oferte ai? Ai lăsa Italia pentru o altă țară?

Sunt în ultimul an de contract alături de Nippo, dar nu aș vrea să las Italia. Cred că mai am nevoie de un an de experiență pentru a face pasul într-o mare echipă. Oferte sunt, dar încă discutăm. Perioada de transferuri se deschide abia în iunie, deci încă am nevoie de rezultate și pe urmă mă voi gândi la contract și la ceea ce vreau să fac.

În 2015, în Turul Italiei, ai făcut istorie pentru țara noastră, obținând cea mai bună clasare a unui ciclist român. Cum ai asimilat această performanță?

Da, am făcut un rezultat bun, dar eu nu mă mulțumesc cu un loc 5! Pentru mine este un loc ca oricare altul... O să fiu mândru atunci când o să reușesc să câștig etape în marile tururi. Nu mă interesează să fiu primul sau ultimul român, important este să câștig!

Ești cel mai bun ciclist român al momentului. Te recunoaște lumea pe stradă?

Da, mă recunoaște lumea pe stradă, mult mai mult aici decât în România, și uneori asta mi se pare ciudat...

Edi Grosu: ”Poți juca fotbal, handbal sau biliard, dar nu poți juca ciclism!”

Cum și când ai ajuns în Italia? Cum arată cariera ta până acum, descrisă în câteva rânduri?

Am ajuns pentru prima dată în Italia în 2011, însă doar pentru trei luni în care m-am pregătit pentru Campionatele Mondiale din Tabor, Rep. Cehă. Apoi, din 2013 și până în prezent stau în Italia.

Am început ciclismul datorită tatălui meu, fost campion național la ciclism, actual antrenor și manager al echipei din Zărnești, unde am început ciclismul...

Până în prezent am câștigat 29 titluri de campion național, multiple competiții naționale și internaționale, iar din 2014 am devenit primul ciclist profesionist român.

Doar datorită tatălui tău te-ai făcut ciclist?

Cred că a fost ceva nativ. Am încercat și alte sporturi, dar am fost atras de ciclism. M-am urcat pe bicicletă foarte repede, iar la trei ani am câștigat primul concurs.

Ai început, așadar, ciclismul de la o vârstă foarte fragedă. Dar ce îl poate determina pe un tânăr, în ziua de azi, să se facă ciclist?

Eu cred că de ciclism sunt atrase doar persoanele cu caractere puternice! Poți juca fotbal, handbal sau biliard, dar nu poți juca ciclism!

Român fiind, cum ai fost acceptat de colegii italieni? Ai avut vreodată de suferit în Italia din cauza naționalității tale?

La început am fost acceptat bine, asta și datorită faptului că Ovidiu Burghelea, omul care a făcut posibilă venirea mea în Italia, făcea parte din staff-ul echipei. Apoi, când am demonstrat că sunt valoros, am început să simt o oarecare presiune deoarece italienii se simțeau oarecum ofensați că un român le ia locul în echipă, ca și cum nu o făceam pe merit.

Actualul meu antrenor, Stefano Giuliani, îmi spune mereu să nu mă stresez pentru că eu, fiind român, trebuie să fac de trei ori mai mult ca un italian ca să fiu luat în seama. Și asta se adeverește de multe ori!

Edi Grosu: ”Dacă cineva m-ar face dopat, m-aș amuza și atât”

Cicliștii fac eforturi fizice foarte mari. Nu te-ai gândit că ai fi putut face bani mai mulți dacă depuneai același efort într-un alt sport?

Este adevărat, din punctul meu de vedere este cel mai greu sport, este de anduranță, dar dacă cineva este bun în ciclism, nu înseamnă că ar fi făcut carieră în tenis sau în rugby. Dacă ești un ciclist de top, te apropii de alte sporturi bine plătite, dacă ești unul din mulți, reușești să trăiești decent!

Și apropos de efortul din ciclism. Au existat multe scandaluri pe acest subiect. Cât de adevărat este că cicliștii se dopează?

Nu-mi place să vorbesc despre asta. Prefer să cred că nimeni nu o face. Noi, ca și echipă, am apelat la transparență și publicăm rezultatele testelor și pașaportul biologic periodic pe site-ul echipei!

Dar ți s-a întâmplat să auzi pe cineva spunându-ți: "dopatule!"?

Nu, mie nu mi s-a întâmplat niciodată. Dar dacă mi s-ar întâmpla, m-aș amuza și atât.

E o cursă anume pe care ți-o dorești cel mai mult să o câștigi?

Da, mi-aș dori să câștig un Campionat Mondial. Ăsta este visul meu!

Ai plâns vreodată după o cursă?

Nu doar o dată. Se întâmplă des, emoțiile există... Cine nu le mai are, înseamnă că nu mai poate face sport.

Care sunt cele mai frumoase, dar și cele mai dureroase experiențe ca ciclist?

Sunt multe... Victoriile sunt experiențe frumoase, când vezi pe cei de lângă tine mulțumiți și răsplătiți. Căzăturile, pe de altă parte, sunt cele mai dureroase experiențe, iar eu ca și sprinter, am parte de ele.

Ce îți spun membrii familiei când văd câte un accident grav la o cursă din ciclism? Ți-au cerut vreodată să renunți la acest sport?

Familia mea face parte din fenomenul numit ciclism. Știu "cu ce se mănâncă" și ce riscuri îmi asum. Nu mi-au cerut asta niciodată și sunt sigur că nu ar face-o.

Edi Grosu: ”Nu am nevoie de idoli. Iubesc prea mult sprinturile care să conduc pe cineva spre victorie. Alții trebuie să facă asta pentru mine”

Dacă ar fi să alegi, unde ai prefera o victorie? În Turul Franței, Italiei sau Spaniei?

Dacă ar fi să aleg, aș alege una, una și una, ca apoi să vreau două, trei, patru. Glumesc. În oricare dintre cele trei mari tururi ar veni, ar fi bine primită.

Pe ce mare sprinter ți-ai dori să îl conduci spre victorie în calitate de coleg?

Nu mi-aș dori asta. Eu vreau ca eu să fac sprinturi. Iubesc prea mult asta ca să renunț la visurile mele. De asta am și ales o echipă mai mică, în care pot crește, pentru că în momentul în care fac pasul, să fie ceilalți cei care mă conduc spre victorie. Poate par narcisist, dar am anumite repere în viață pe care, la momentul de față, vreau să le ating.

Dar un idol ai printre sprinter?

Nu am un idol. Fiecare e diferit și eu vreau să am linia mea!

Dacă ar fi să-l caracterizezi într-un singur cuvânt pe Lance Armstrong, care ar fi acela?

Trișor. Dar în acea perioadă erau toți la fel, deci din punct de vedere sportiv avea calități bune.

În afară de drumurile proaste, care e marea problemă pentru care Turul României nu este o competiție atractivă pentru echipele de top din Europa?

Turul Romaniei ar fi o competiție atractivă, problema este că federația nu îl mai organizează din 2013.

În 2013 am obținut o victorie de etapă, fiind primul român care caștiga o etapă de când intrase în calendarul UCI. De atunci, sunt sigur că aș fi putut caștiga multe altele... Dar dacă nu se mai organizează...

Dacă, de exemplu, într-o zi copilul tău va veni la tine și îți va spune că vrea să se facă ciclist, ce îi vei răspunde?

Îl voi susține în orice va dori să facă, la fel cum au făcut și părinții mei cu mine.

Ai doar 25 de ani, e poate cam devreme pentru întrebarea asta, dar ți-ai făcut vreun plan pentru ce vei face în momentul în care te vei lăsa de ciclism?

Nu mi-am făcut planuri. Sper ca mulți ani de acum încolo să fiu în plutonul care contează, iar la momentul potrivit voi încerca să iau decizia cea mai bună.

Edi Grosu: ”Port steagul României în autocarul echipei pentru că nu se știe niciodată când o să am nevoie de el”

Mutând puțin discuția de la viața de sportiv la cea de "stranier", ce înseamnă Italia pentru omul Eduard Grosu?

Italia pentru mine înseamnă țara care m-a adoptat și cea care mi-a dat posibilitatea să pun în practică ceea ce am învățat de la părinții mei și de la persoanele care mi-au fost alături pe plan sportiv și nu numai.

Cât te simți român și cât italian?

Eu sunt 100% român, cu toate că România nu m-a ajutat aproape deloc. Din contră, mi-a pus piedici (vezi cazul Olimpiadei de la Rio când federația l-a desemnat pe Serghei Tvetcov ca reprezentant al României, n.r.)... Dar chiar și dacă aș schimba naționalitatea, ceea ce este foarte probabil în următorul an, tot român o să mă simt.

Ai mai mulți prieteni români sau italieni?

Prietenii sunt la fel, fie români, fie italieni... Recunosc că cei italiei au o mentalitate mult mai deschisă decât cea a românilor.

Ai steagul României în casă?

Nu îl am în casă, dar am unul în autocarul echipei. Nu se știe niciodată când e nevoie de el.

De ce anume îți este cel mai dor în România?

De familie, de casă și de locurile unde mă antrenam.

Te vei mai întoarce în țară?

Mă întorc din când în când... Nu știu însă dacă mă văd întorcându-mă definitiv... Aici este totul diferit, o mentalitate care îmi place.

Vrei să transmit un mesaj românilor din Italia (și diaspora, în general) care au plecat din țară în cautarea unei vieți mai bune?

Eu cred că nimic nu e întâmplător, iar dacă în România nu există posibilitatea de a face ceea ce ne place, și dacă nu suntem apreciați la adevărata valoare, este mai bine să trăiești într-o țară civilizată care te apreciază!

Marius Coța

 

Rate this item
(1 Vote)

Publicitate

orange.ro

Publicitate

provident.ro%20

Publicitate

Publicitate

Publicitate

Opinie | Bogdan Hofbauer

De unde vine Ziua Păcălelilor pe 1 aprilie?

Ai făcut atâtea păcăleli de 1 aprilie, ai fost păcălit și tu de atâtea ori, dar fii sincer: știi de…

    GENERALE COMUNITATI SPECIAL JURNALISTI JURNALISTI JURNALISTI
     Diaspora  Italia  Interviuri  Marius Coţa  Simona Pop  Alina Breje
     Romania  Spania  Revista presei  Ana Ciuban  Anca Manolea  Carmen Vraniţani
     R. Moldova  Marea Britanie  Opinie  Cornelia Crismaru  Lacrima Andreica  Mihai Cinpoeru
       Alte comunitati  Cronica neagră  Alex Silaghi