REDACTIA | PUBLICITATE | CONTACT                                                                                                                                                             

Avocat diaspora

 

INTERVIU. Mihai Bursuc, fotograf român la Torino: „Am aruncat saci de fotografii la coşul de gunoi, în încercarea de a mă autoperfecționa”

S-a născut în comuna Hălăucești din județul Iași și și-a petrecut primii 18 ani din viață într-un orfelinat din România, după ce, la vârsta de un an, și-a pierdut mama. În urmă cu 13 ani s-a căsătorit cu Florentina, iar împreună au luat drumul Occidentului, convinși că vor găsi un trai mai bun.

Din cauza unor probleme de sănătate, a fost nevoit să abandoneze munca în construcții și s-a apucat, ca printr-o joacă, să descopere secretele aparatului de fotografiat.

Astăzi, Mihai Bursuc este unul dintre cei mai talentați și mai apreciați fotografi de peisagistică din Torino, iar fotografiile sale apar peste tot în presa italiană.

De la începutul lunii și până pe 30 noiembrie, creațiile lui Mihai pot fi admirate la restaurantul „Quanto Basta” din Torino, în cadrul unei expoziții inedite: artă la pătrat- gastronomia întâlnește fotografia.

Citește mai jos, un interviu Mihai Bursuc, în exclusivitate pentru Agenda Diasporei.

Cine este Mihai Bursuc şi de ce fotografie şi nu muzică, de exemplu?

M-am născut în urmă cu 39 de ani în comuna Hălăucești (judeţul Iaşi). La vârsta de un an mi-am pierdut mama și am fost ajuns într-un orfelinat, unde am crescut până la 18 ani. După ce m-am căsătorit, în urmă cu 13 ani, am venit în Italia.

De la începutul acestei luni şi până la sfârşitul lui noiembrie, fotografiile lui Mihai Bursuc pot fi admirate într-o expoziţie organizată într-un...restaurant. (n.r. restaurantul “Quanto Basta” din Torino). De ce aţi ales tocmai un resturant pentru a expune?

„Nu am urmat niciun curs, am luat cărți în italiană și am studiat singur”

Nu am ales eu restaurantul, m-au contactat ei. Îmi ştiu fotografiile de pe site-uri şi din presa locală din Torino. Din fericire, nu mi-au cerut să plătesc pentru a-mi expune fotografiile la ei. Vreau să vă spun că cei interesaţi pot să cumpere fotografia preferată la preţul de developare în studio. Cu alte cuvinte, cei care vin să mănânce la restaurant, pot să plece acasă cu o fotografie din Torino.

Este pentru prima dată când vă expuneți fotografiile în mod organizat?

Da, e pentru prima dată şi sper să nu fie ultima. (zâmbeşte)

Ce fel de fotografii aţi ales pentru această expoziţie? Care a fost criteriul pe care v-aţi bazat?

Fotografii cu peisaje, exclusiv din zona Torino; acesta a fost criteriul pe baza căruia am ales fotografiile din expoziţie. Nu prea am pozat în afara oraşului pentru că nu prea am umblat.

Imortalizaţi doar frumuseţile oraşului Torino şi împrejurimile sau vă deplasaţi şi în alte destinaţii? Am văzut fotografii de la serbări ale diferitelor oraşe... Unde aţi ajuns cel mai departe?

Deocamdată nu am fotografiat, la nivel profesionist, locuri din afara oraşului Torino. Sigur, eu am fost în vacanţă în Sicilia şi prin alte zone, dar nu eram pregătit să imortalizez peisajele văzute.

Îmi doresc să colind cât mai multe locuri, o să mă întorc pe unde am fost, deoarece sunt atâtea frumuseţi pe care mi-aş dori să le fotografiez, inclusiv din România. De aici am o fotografie cu Palatul Culturii din Iași, de care sunt mândru. Oricum, dacă voi decide să mă „arunc” serios în domeniul asta, voi călători mai mult ca să adun fotografii.

„Sunt mândru de o fotografie din România: Palatul Culturii din Iași”

De unde pasiunea pentru fotografie?

A început să mă pasioneze fotografia în urmă cu aproximativ opt ani. Acum doi ani însă, după ce m-am îmbolnăvit de hernie de disc, am început să studiez mai îndeaproape funcţiile aparatului de fotografiat şi toate caracteristicile tehnice. Nu am urmat niciun curs, am luat cărţi în italiană şi am studiat singur.

Cum aţi reuşit să deveniţi cunoscut în presă italiană, unde fotografiile dvs. apar frecvent?

Simplu, publicându-le pe reţelele sociale, unde lumea le aprecia foarte mult. Eu concurez cu mai mulţi fotografi profesionişti torinezi, foarte talentaţi, iar multe dintre fotografiile mele le întrec pe ale lor la numărul de aprecieri. Apoi, am şi trimis, spontan, diferitelor site-uri şi publicaţii fotografii pe care le considerăm reuşite. Aşa am început...

„Până acum trei ani, totul era o joacă”

Așa este, eu am descoperit cele mai frumoase fotografii semnate Mihai Bursuc pe reţelele sociale. De altfel, sunteţi prezent peste tot, ba aveţi şi un canal de Youtube. Cine se află la cârma promovării? Aveţi un ajutor?

Da, Facebook-ul mă ajută foarte mult în a-mi promova munca. Eu singur mă ocup de toate astea. În urmă zece ani mi-am creat un canal de Youtube şi tot atunci am încărcat acolo materiale video, fotografii şi descrieri. Dacă până acum vreo trei ani era o joacă pentru că începeam să cunosc bine aparatul de fotografiat, acum mi-aş dori să lucrez profesionist, să mă joc cu luminile și cu efectele.

Din fotografiile admirate pe ici, pe colo, am observat (poate mă înşel) două lucruri. Că preferaţi să imortalizaţi natură/oraşul, mai ales noaptea şi că preferaţi peisajele, mai mult decât oamenii. Am dreptate?

Da, prefer să imortalizez noaptea pentru că, în primul rând, este cel mai dificil moment pentru fotografiat, iar apoi pentru că totul pare mai frumos şi mai provocator când trebuie să îţi reglezi tu luminile, să studiezi în cele mai minime detalii pentru a garanta reuşita unei fotografii.

Cât despre oameni, evit să îi fotografiez din două motive: în primul rând, pentru că aş avea nevoie de acceptul lor, e dreptul la intimitate la mijloc etc., iar în al doilea pentru că încă nu dispun de dotările necesare pentru a executa fotografii de tip „street photo”.

În prezent, am un aparat de fotografiat modest, achiziţionat în urmă cu câţiva ani, care nu mă ajută să „congelez” imaginile în mişcare. De aceea, până acum nu am publicat nicio altfel de fotografie (n.r. street photo).

Câtă muncă se ascunde în spatele unui click? De obicei, vă ies din prima fotografiile sau e nevoie de un adevărat preludiu?

Ce a fost până acum a fost o joacă. Am aruncat saci de fotografii la coşul de gunoi, în încercarea de a mă autoprefecționa. După doi ani de probe infinite, acum reuşesc să ajung acasă cu fotografii care nu mai ajung la coş. (zâmbeşte)

Deci da, este nevoie de un „preludiu” pentru a execută o fotografie de calitate. Vreau să va spun că eu stau chiar şi patru ore, târâş, cocoţat pe ziduri, pe unde pot, pentru a găsi unghiul şi lumina potrivite clicului. Aseară, de exemplu, am îngheţat de frig până am găsit cadrul potrivit pentru a surprinde Borgo Medievale din Torino.

Vă deplasaţi singur în locurile pe care urmează să le fotografiaţi sau va însoţeşte cineva?

În general da, singur, dar de când am probleme cu spatele, o iau pe soţia mea cu mine. Mă ajută să transport aparatul de fotografiat, obiectivele, trepiedul şi tot ceea ce am nevoie. Însă recunosc că îmi place să lucrez singur, în intimitatea mea, cu timpii mei de studiu al detaliilor premergătoare imortalizării.

„Nu contează cine şi cu ce face poza. Am văzut fotografii extraordinare făcute și cu telefonul mobil”

Ce anume este cel mai greu de fotografiat?

Oamenii în mişcare, fotografia de stradă. Eu mă străduiesc şi exersez cu aparatul pe care îl am, dar nu obţin rezultate prea bune.

O fotografie preferată dintre miile pe care le aveţi?

Da, până acum, fotografia mea de suflet este “Mole Antonelliana, Giardini Reali, în autunno”. Este realizată noaptea, e un joc de lumini foarte plăcut: frunzele galbene, de toamna, Mole iluminată...

Ultimele fotografii din presa torineză sunt cele de la Salonul Gustului de la Torino, eveniment încheiat la sfârşitul lunii trecute. Aţi avut ocazia să o surprindeţi chiar pe primarul oraşului, Chiara Appendini. A fost o întâmplare sau ştiaţi că se va afla acolo?

A fost o întâmplare, am observat-o trecând cu fetiţă ei şi am fotografiat-o, deşi nu eram deloc pregătit, nu aveam setările corecte în aparat. A fost o fotografie spontană.

Apropo de personalităţi, aţi reuşit să fotografiaţi și alte nume importante?

Da, Sergio Chiamparino, Piero Fassino (foşti primari ai oraşului Torino), în cadrul sărbătorilor locale.

„Sunt cunoscut mai mult de italieni decât de români, aici în Italia”

Într-o lume a selfie-urilor, în care toţi sunt fotografi desăvârşiţi, cum vede un profesionist acest fenomen? Credeţi că arta fotografiatului s-a „decolorat” şi că astăzi oricine poate să facă poze?

Ce să spun, eu admir o fotografie bună, indiferent de cine şi cu ce aparat a fost realizată. Am avut ocazia să văd fotografii extraordinare făcute chiar cu telefonul mobil. Sigur, nu pot fi destinate comercializării din cauza calităţii imagini, dar asta nu le devalorizează cafotografie.

Din păcate (sau din fericire), eu nu prea îmi fac selfie-uri pentru că sunt mai mereu în spatele camerei şi, cel mai important, pentru că am un telefon mobil simplu, fără funcţii avansate.

Sunteţi cunoscut de comunitatea de români din Italia, sau mai mult de italieni?

Mai mult de italieni, pentru trăiesc aici şi mi-am propus fotografiile diferitelor publicaţii, dar am participat şi la diferite evenimente organizate de comunitatea de români din Torino.

„Nu contează de unde vii dacă produsul tău e de calitate”

Din artă nu prea se trăieşte, se spune. În cazul dvs. cum e? Reuşiţi să obţineţi măcar un minim profit din fotografie?

Nu, până la la ora actuală, am fotografiat exclusiv din pasiune. Profitul este zero, dar încerc să mă orientez şi spre fotografia de eveniment, care m-ar ajuta şi financiar un pic: un botez, o nuntă, o conferinţă. De altfel, am oarece experienţă în acest sens: Raliul din Parcul „Valentino” din Torino, târguri, Salonul gustului etc.

Şi o ultimă întrebare: Când vă înscrieţi la diferite concursuri de profil, ce reacţie au organizatorii sau adversarii atunci când descoperă că sunteţi român?

Nu pot să neg că au existat situaţii când am fost uşor dezavantajat pentru faptul că sunt român. Însă eu sunt genul de om ambiţios, care atunci când se simte nedreptăţit, cere explicaţii. (zâmbeşte).

Sigur, există foarte mulţi profesionişti italieni în domeniu la Torino şi nu numai, pe care eu îi apreciez foarte mult și cu care ţin legătura pe reţelele sociale. Părerea mea e că nu contează de unde vii, atâta timp cât produsul tău e de calitate.

Ana Ciuban

Rate this item
(1 Vote)

Publicitate

orange.ro

Publicitate

provident.ro%20

Publicitate

Publicitate

Publicitate

Opinie | Bogdan Hofbauer

De unde vine Ziua Păcălelilor pe 1 aprilie?

Ai făcut atâtea păcăleli de 1 aprilie, ai fost păcălit și tu de atâtea ori, dar fii sincer: știi de…

    GENERALE COMUNITATI SPECIAL JURNALISTI JURNALISTI JURNALISTI
     Diaspora  Italia  Interviuri  Marius Coţa  Simona Pop  Alina Breje
     Romania  Spania  Revista presei  Ana Ciuban  Anca Manolea  Carmen Vraniţani
     R. Moldova  Marea Britanie  Opinie  Cornelia Crismaru  Lacrima Andreica  Mihai Cinpoeru
       Alte comunitati  Cronica neagră  Alex Silaghi