contact@agendadiasporei.com                                                                      
                                                                                                  
Site-ul nostru îşi anunţă cititorii că ediţia tipărită apărută la sfârşitul lunii octombrie la Roma, sub titulatura Agenda Italiei, nu are nicio legătură cu noi. * Precizăm că persoanele trecute în caseta redacţională, colegii noştri Cornelia Crîșmaru, Ana Ciuban, Lacrima Andreica şi Mihai Cinpoeru, neagă orice fel de implicare şi se delimitează ferm de acest ziar şi de conţinutul articolelor apărute acolo.

Români cu care ne mândrim. "Peste zece ani mă văd acasă. Mă văd urcându-mă în mașină și plecând la serviciu, acasă. Pentru mine peste zece ani înseamnă acasă și deja lupt pentru asta"

Gabriela Ulican este originară din Orăștie, are 39 de ani și de aproximativ șaptesprezece locuiește la Ferrara, un orășel situat la vreo 50 de kilometri de Bologna.
Este mamă a doi copii și, împreună cu soțul, administrează propria firmă de construcții. Între timp, colaborează și cu Macros, o societate italiană care produce dulapuri compactabile ignifuge (dulapuri concepute special pentru a asigura un grad sporit de protecție a documentelor importante și lucrurilor prețioase depozitate), al căror brevet l-a tradus și în limba română.
Este absolventă a două facultăți și a unui Master în Audit și Control și își dorește cu ardoare să ducă în România, tot ceea ce a învățat și a trăit aici, la mii de kilomentri de țară, căci „acasă e acasă”.
Pe Gabriela am întâlnit-o la un seminar de start-up (programele destinate românilor care vor să își deschidă o afacere în țară). Când i-am propus să îmi acorde un interviu, mi-a răspuns cu exigența unui profesionist, că nu se consideră încă realizată pe deplin, „sunt împlinită doar familial”
Este o femeie înaltă, are o privire hotarâtă și o vorbă pătrunzătoare. Poartă România mereu în suflet, în cântec și pe buze, căci atunci când dorul devine prea puternic, fredonează melodiile lui Aurel Tamaș.

Vorbiți-mi despre activitatea dumneavoastră!
În prezent, sunt administrator la o firmă de construcții, care se cheamă DAC SRL, pentru ca acasa e acasa. Sunt nascută în Oraștie, aproape de Sarmisegetuza și Dac sau Dacia înseamnă ACASĂ.
Pe lângă firma de construcții, colaborez cu o societate din Ferrara care face dulapuri compactabile ignifuge, proiect brevetat de Massimo Luise, pe care l-ai cunoscut. Sunt mamă a doi copii, copii frumoși, cei mai frumoși. Fetița are aproape 16 ani, iar baiatul 11. Avem și doi căței.
DAC SRL are angajați români?
Da, avem, suntem patru români și doi italieni. Ne ocupăm de construcții rezidențiale, de la restructurări, la clădiri noi și până la acoperișuri.
Câți ani de activitate are societatea voastră?
Firma este din 2014, dar activitatea este din 2003, când a început-o soțul.
V-ați gândit vreodată să vă întoarceți în România?
Mereu...mereu. Eu sunt din 2001 în Italia, soțul din 1996. În momentul în care începusem să înfiripăm prima activitate în construcții, ne mergea foarte bine, nu erau probleme în găsirea clienților, în identificarea lor. Totul funcționa ca pe roate. Erau copii mici, nu era o necesitate a noastră imediată. Aveam gândul să ne întoarcem, dar nu am facut nimic pentru asta.
În timp a intervenit criza din 2008, am început sa mergem mai des pe acasa pentru ca mureau dragii noștri și automat te legi, te legi de ceea ce îți rămâne.
Eu am început să ascult muzica populară, lucru pe care nu l-am facut niciodată de când mă știu. Încep să cânt în mașină Aurel Tamăș. Dau un exemplu...o fi batrânețea, nu știu ce o fi...
În momentul de față avem proiectul de a ne întoarce acasă, am început să lucrăm la el. Am început să restructurăm casa pe care o avem în Orăștie.
Ne-am înscris la proiectul start-up. Sper să fie un suport material al ideilor pe care le avem.

"Mie mi se pare mult mai evoluată România decât Italia"

Ce proiect vreți să duceți în România?
Proiectul de protejare și conservare a patrimoniului cultural-material ceea ce presupune efectiv, utlizarea ca spațiu de depozitare și păstrare a documentelor în dulapurile brevetate de Macros.
Am început să lucrez în acest sens. Am tradus deja brevetul în limba română. Am facut o mică analiză, la nivel local, în zona în care locuiesc eu...Dacă ar exista o necesitate a acestui produs?!

Vreau să spun că sunt mândră de faptul că am întâlnit persoane care au mintea deschisă și acceptă că nu sunt fonduri, dar există predispoziția de a investi în proiecte de genul acesta.
Va veți adresa doar instituților publice sau și sectorului privat?
Inițial da. Sectorul privat este încă de lăsat deoparte pentru ca nu am înțeles foarte bine cum îți finanțează proiectele la acest nivel.
În ceea ce privește administrația publică, lucrând aici cu ei, cred că și în România funcționează la fel.
Câte ore lucrați pe zi?
Maxim 12 ore, câteodata și mai mult.
Este o diferență la nivel de trai între Italia și România?
La momentul actual eu nu simt o diferență. Mie mi se pare mult mai evoluată România decât Italia. Mergând acasă foarte des, pentru facultate, pentru diferite motive, efectiv, mi-am dat seama că România galopează. În schimb Italia, stagnează de multa vreme și pierde, pierde pamântul de sub picioare. Se confruntă și ei cu un flux migratoriu de tineri. Exact aceeași problemă pe care am avut-o și noi, douăzeci de ani în urmă.
Nu mai vad diferențele așa de mari. Le văd la nivel de educație, de bun simț, dar ca nivel de trai nu...
Unde vă vedeți peste zece ani și unde v-ați propus să ajungeți?
Peste zece ani mă văd acasă, în gradinuța mea din spatele casei. Mă văd urcându-mă în mașină și plecând la serviciu, acasă. Pentru mine peste zece ani înseamnă acasă și deja lupt pentru asta, sper să și realizez asta...

"Faptul că după o lună de zile, vine administratorul și îți strânge mâna și îți spune că datorită ție avem o creștere în facturat de 30%, consider că a fost o provocare pe care am trecut-o cu capul sus."


Sunteți de foarte mult timp aici, practic jumătate din viață ați petrecut-o în Italia și jumătate în România; de ce această dorință aprinsă de a vă întoarce? Este mai mult o problemă de integrare sau de suflet?
Vreau sa ma agaț de ceea ce am vorbit mai înainte, de ceea ce mi-ați spus despre profesorul dumneavostra (n.r. de importanța exprimării în propria limba). Eu, după aproape 17 ani de Italia, nu ma fac înțeleasă. Deci dacă am un concept de exprimat, cel mai bine îl exprim în limba mea. N-aș fi putut să mă căsătoresc cu un italian.
Aici te lupți să demonstrezi în fiecare zi, lumii, că poți.
Este mai greu să faci carieră într-o altă țară?
Nu, cred că e la fel. Probabil că e mai multă meritocrație în Italia. Dar eu de exemplu, colaborarea cu Macrosul am obținut-o pe merit datorită celor de la Universitatea din Alba-Iulia.
Am absolvit Facultatea de Științe Economice din cadrul acestei Universități, am obținut chiar și o bursă Erasmus. Deși multă lume refuză să creadă asta, eu sunt un exemplu, colaborez cu o societate datorită lor, o colaborare care durează de mai bine de doi ani de zile.
Chiar dacă locuiesc în Italia, am preferat să investesc banii să fac o altă facultate în România pentru că, după mine, sistemul de învățământ de acasă este maxim.
Care a fost cea mai mare provocare pe care ați înfruntat-o de când sunteți aici?
Să demonstrez că o femeie care a avut o pauză de aproape zece ani de zile, lucrând în firma propie, crescând copii și ocupându-se de propria familie, se pierde un pic din lumea afacerilor, din contactul efectiv cu posibili colaboratori.
Cinci ani în urmă, când am început să lucrez pentru o firma locală tot pe dulapuri compactabile, dar nu ignifuge, a fost o provocare pentru mine. Job-ul presupunea să vorbesc limba engleză și franceză, pe care eu le îngropasem cu mult timp în urmă.
Trebuia să iau contact cu lumea arabă, să pregătesc misiuni comerciale pentru agenții care ieșeau. Faptul că după o lună de zile, vine administratorul și îți strânge mâna și îți spune că datorită ție avem o creștere în facturat de 30%, consider că a fost o provocare pe care am trecut-o cu capul sus.

"La mine acasă (n.r Ferrara), la poartă este steagul României"


Să ne întoarcem în trecut. Când ați venit în Italia și de unde a pornit drumul acesta?
Drumul a plecat de la Orăștie. Am terminat facultatea de Teologie la Cluj-Napoca și am început să lucrez în învățământ. Munceam pe puțini bani și ăsta a fost motivul pentru care mi-a venit să plec. În perioada aceea se pleca de foame, nu reușeai să ajungi la sfârșitul lunii cu salariul.
Am venit în Italia la prietena cea mai bună a mamei mele care, bineînâeles, m-a ținut, mi-a găsit de lucru. Primul meu job a fost să am grijă de o fată care avea un handicap aproape total, de 80%, dar vorbeam cu ea în limba engleză. Era atâtă de descurcareață, să spun așa, încât reușeam să comunicăm în engleză.
Am ramăs la ea aproape doi ani de zile, prin ea mi-am și făcut acte. Apoi am lucrat într-o agenție de curățenie câțiva ani buni, după care cu soțul la firma noastră.
V-ați cunoscut aici?
Da, aici l-am cunoscut pe Dani. El frecventa casa prietenei la care stateăm și plăcându-ne, m-a invitat în parc la o ieșire, a doua seară „hai sa îți arăt nu știu care magazin”, altă seara „hai să te învăț cum să îți cumperi țigările în limba italiană” și uite că suntem împreună de aproape 17 ani.
Ce studiază copiii?
Daniela este în clasa a X-a la liceu, la profilul matematică-informatica cu predare în limba germană. Cel mic termină clasa a V-a.
Cum conservați cultura și identitatea românească în familia dumneavoastră?
La mine acasă (n.r Ferrara), la poartă este steagul României, efectiv prins de gard ca să nu îl bată vântul. Firma de construcție se numește DAC SRL, vorbim doar limba română în casă și noi și copiii, cel mic învață acum să scrie românește.
Fata mea până la vârsta de opt ani refuză să vorbească româna. Spunea ca suntem italieni, iar eu îi ziceam ca suntem români pâna în maduva oaselor. Îmi amintesc că avea o serbare și trebuia fiecare să aducă ceva specific din țara natală. Am sunat la prietena mea cea mai bună care locuiește în România, mi-a trimis un costum popular, am facut marțișoare, când eram studentă faceam marțisoare și le vindeam. Am pregătit un coșuleț frumos și m-am dus la festivitate.
Toata lumea a fost impresionată, acțiunea mea a fost un real succes și din acea zi, Daniela a început să fie interesată și curioasă să învețe tot ceea ce ține de România.
Când intri în casă la noi, începând de la icoana Maicii Domnului, care e pe perete la răsărit, și pâna la obiectele bunicii mele, la troaca unde se framântă pâinea, la fus, farfuriile noastre pictate, le găsești pe toate în sufragerie.

Mergeți la activități românești, aveți prieteni români?
Nu am când. Avem prieteni români, sunt aceeași dintotdeauna. Nu am o viață socială foarte activă, nu am cum să îi cunosc. Prima mea ieșire la nivel social, a fost la seminarul Diaspora Smart-Up.
Ce le transmiteți românilor la început de drum?
Să aibă răbdare și să se gândească bine de tot la ceea ce vor, pentru că în momentul în care se pleacă de acasă pentru bani este greșit. Ar trebui să evalueze de două ori, ce ar putea să facă acasă pentru a câștiga mai mult, chiar dacă presupune să își ia două servicii, același lucrul îl fac și eu, aici.
Să nu se piardă, pentru că e foarte ușor să te pierzi. În dorința asta de a te integra, începi să dai deoparte și faptul că poate trece un român pe lânga tine și vorbește românește, te faci poate că nu îl vezi, că te deranjeaza și e greșit.

Cornelia Crîșmaru

 

 

Rate this item
(2 votes)

Nu suntem noi!!!

Diaspora eroica

Erou în Italia. Un român a salvat viața unei fetițe de 8 ani!

 Un șofer de tir român, Ion Purice, în vârstă de 29 de ani, a devenit erou salvând viața unei fetițe de 8 ani, pe autost (...)

Carte de vizita

Carte de vizita

Important pentru diaspora

Material informativ despre contractul de muncă, salariul minim, programul de lucru, concediul de odihnă, concediul medical, sănătate şi siguranţă etc. realizat de Inspecția Muncii Britanică.
Pentru încălcarea drepturilor de muncă sau exploatare prin muncă, puteţi contacta GLAA la: E-mail: intelligence@glaa.gsi.gov.uk, intelligence@glaa.gsi.gov.uk; Telefon: +44 (0)345 602 5020 sau linia de raportare confidențială, gratuită: 0800 432 0804
Harta interactivă a celor 378 de lăcaşe de cult româneşti din Italia. 

Prin intermediul acesteia sunt disponibile informaţii şi date de contact ale lăcaşelor de cult.
Harta interactivă a şcolilor din Italia unde se desfășoară cursuri de Limbă, Cultură și Civilizație Românească și lectorate de limbă română
Prin intermediul acesteia sunt disponibile informații despre unitățile de învățământ, dar și despre numărul grupelor și al elevilor, numele profesorului și adresa fiecărei școli incluse în program.
Cursul de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească şi despre lectoratele de limbă română de la universităţi din Italia