Print this page

Scene dramatice pe aeroportul Otopeni la plecarea unei curse cu români spre Italia: Copii în lacrimi despărțindu-se de părinți, familii destrămate. Vom avea, în viitor, o generație atrofiată, una care a crescut fără căldura familiei

Românii plecați la muncă în străinătate au devenit pentru mulți, doar o statistică folositoare în scopuri politice. Când doresc să obțină validare sau voturi, și unii și alții îi folosesc pe acești compatrioți ai noștri. Și atât. Prea puțini se interesează de ei și de problemele lor o perioadă mai îndelungată.

O relatare a jurnalistului vâlcean Liviu Popescu a surprins, însă, o mică parte dintre dramele care au loc în fiecare zi la decolarea unui avion dinspre Otopeni. Redăm aici relatarea în cauză, fără alte comentarii:

„Cursa de Napoli.

Ca orice cursă spre Italia, era plină ochi de români. Am căutat locul de fumat, care, la Otopeni, ce-i drept, este unul decent. Am stat vreo 20 de minute, preț de 2 țigări, timp în care mi-am făcut planul de bătaie, citind mai multe despre Amalfi, Pompei și Capri. O stare de confort interior, bună dispoziție. Vremea se anunța bună în Italia, doar ceva ploi, așa că aveam toate motivele din lume să fiu liniștit.

Am ieșit din locul de fumat, am cumpărat o apă și am plecat spre poarta de îmbarcare. Mai aveam vreo 30% baterie, deci timp de facebook sau vreun joc stupid, până când urma să ne urcăm în avion. Am găsit cu greu loc și am luat telefonul. Erau lângă mine doar români.

Deodată, m-am ridicat ca tras de un resort. Lângă mine, un tip era cu Skype-ul deschis. Auzeam toată conversația. M-am și uitat, pentru că mi se păruse ceva ciudat. Tipul avea lacrimi. Și ținea mâna pe tabletă. Acolo erau copiii lui. Soția, pe fundal, și soacra. Nu redau conversația, dar aceasta era chiar dramatică. Copiii îl întrebau când vine. El tot promitea că de Paște va fi acasă. Apoi se ștergea de lacrimi. Și spunea că îi iubește.

(Citeşte tot articolul)

Rate this item
(0 votes)